Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si
> a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din
> împrejurimi.
> Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de
> oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu
vedeai
> pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de
acord ca
> era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era
> foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
> Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu
> glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
> - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu
> frumusetea inimii mele
> Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au
> început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si
tânarul
> a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima
lui. Era
> o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe.
> Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera
înlocuite
> cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire
dintre
> bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar
colturoase pe
> alocuri.
> Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima
> concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
> "Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi
> sopteau uimiti oamenii.
> Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului,
> si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
> - Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea -
> este perfecta!
> Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
> - Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect,
> dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare
> cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit
> dragostea mea - rupe o bucata din inima mea si i-o dau omului de
lânga
mine,
> care
> adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în
locul
> ramas gol în inima mea.
> Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân
> margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult
> deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de
lânga
> mine.
> Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat
> nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt
ranile
> deschise
> din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica
> întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si
> ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si
> pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se
> întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din
inimile lor.
> Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? -
> a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.
> Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi.
> S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din
> inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a
primit
> bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima
> brazdata
> de cicatrice si a inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect,
pentru ca
> marginile
> erau cam colturoase.
> Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum
era
mai
> frumoasa
> ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum
> dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au
zâmbit si
> au pornit împreuna la drum.
> Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii
> cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de
> frumusete...
> Inima ta cum este???????? o poti imparti cu altii???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu