Tacute frunze stau pe banca,
si totusi poarta cu ele vocea toamnei tarzii.
taciturni,fulgi de nea spun povesti despre albul pur si nemarginit.
Si sus e bolta plina de stele.Licurici scanteieaza in bezna din padurea de basm ,
si poate pe linga case cate-un greier trubadur isi mai drege glasul din cand in cand.
Clar in licarirea lacului de argint ,zambeste luna maiastra ca si- o printezsa a boltei celeste.
Ronicut(T.N.P.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu